Piața Palatului Regal (azi Muzeul Național de Artă al României). În dreapta se văd încă Casele Golescu ce erau lipite de corpul vechi al Palatului Regal, proiectat de Paul Gottereau, care a ars în 1926. Pentru o perioadă scurtă cele două construcții și Hotelul Imperial din dreapta palatului vor coabita, contribuind la imaginea pitorească a Bucureștiului interbelic. Colecția arh. M. Ghigeanu
Pledoarie pentru document
În ultimele decenii, interesul publicului pentru fotografia aeriană a cunoscut o creștere remarcabilă, fenomen amplificat de mediul digital și de dinamica platformelor de socializare. Imaginile surprinse din perspectivă aeriană stârnesc, pe bună dreptate, fascinație și generează reacții pasionale, devenind veritabile repere vizuale ale memoriei colective. Totuși, această popularitate comportă și un revers problematic: intervențiile contemporane asupra fotografiilor de epocă – în special prin colorizare asistată de inteligență artificială – pot duce la alterări substanțiale ale configurației arhitecturale originale, distorsionând detalii esențiale și modificând, uneori brutal, raporturile volumetrice, cromatice sau de lumină care definesc autenticitatea documentului vizual.
În acest context, devine imperativă reafirmarea necesității studiului istoric fundamentat pe surse primare, fie ele arhive publice sau colecții private. Doar prin apelul riguros la documentul original, neintermediat și nealterat, poate fi restituit adevărul istoric în forma sa brută, lipsită de intervenții speculative. Fotografia în special cea aeriană, nu reprezintă doar un artefact estetic, ci un document de prim ordin pentru cercetarea istoriei urbane și a arhitecturii.
Un exemplu elocvent al unei personalități insuficient valorizate în acest domeniu este Traian Sabovici, aviator și „Maestru Fotograf Clasa I” în cadrul Ministerului de Război, Direcția Aeronautică, așa cum reiese din puținele documente personale identificate până în prezent. Deși lucrările sale circulă frecvent în mediul online – adesea fără a-i fi menționat numele – autorul rămâne aproape absent din discursul istoriografic și destul de dificil de reperat în arhivele militare. La data când își realiza operele, fotografia românească avea o istorie scurtă, de doar 60 ani, iar fotografia aeriană era chiar la primele încercări la nivel mondial.
Portretul fotografului Traian Sabovici în timpul aplicațiilor militare de la Făgăraș din toamna anului 1921
Începuturile fotografiei aeriene în România
În 1840, la Academia Mihăileană de la Iaşi, se înființează un cabinet de instrumente de fizică şi de matematici. Printre instrumentele cumpărate de la Paris, se aflau şi unele de dagherotipie (cf. Constantin Săvulescu, E. Fiap, Cronologia ilustrată a fotografiei din România, Asociația Artiștilor Fotografi, București, 1985). Theodor Stamati, numit în 1838 ca profesor de fizică şi înaltă matematică, atunci de 28 de ani, înființează primul laborator de fizică experimentală din țară, din care făceau parte şi aparatele de lucrat dagherotipii. Nu s-a descoperit până azi niciuna dintre lucrările executate atunci cu aparatele dagherotipice ale laboratorului (iată, deci, o sarcină clară în plus pentru colecționarii înrăiți). Primul aparat fotografic (dagherotip) cunoscut şi folosit la noi în țară e acela pe care Colegiul Sf. Sava l-a cumpărat în 1840, după îndemnul şi cu ajutorul lui Petrache Poenaru (inventatorul stiloului), directorul Eforiei Școalelor. Bănuim că cel care a mânuit aparatul de dagherotipie cumpărat, ca salariat, a fost faimosul Carol Popp de Szathmári.
Ideea folosirii fotografiilor aeriene în diferite scopuri s-a conturat odată cu apariția şi dezvoltarea primelor mijloace de zbor: balonul și, ulterior, avionul. Prima fotografie aeriană a fost realizată în 1858 la Paris de către fotograful francez Gaspard-Félix Tournachon (cunoscut și sub numele de Nadar), de la înălțimea de 80 m, dintr-un balon captiv. Fotografia din aer s-a dovedit a fi un proces mai complicat decât pe pământ. Dezvoltarea ulterioară a aerofotogrametriei a fost influențată pe de o parte de perfecționarea materialelor și a tehnicii fotografice, iar pe de altă parte de apariția și perfecționarea avionului. Folosirea avionului pentru executarea fotografiilor aeriene a început încă dinainte de Primul Război Mondial. Prima fotografie aeriană din avion a fost realizată în anul 1909. În țara noastră primele fotografii aeriene au fost realizate din balon în 1889 de Arthur Văitoianu, iar din avion, în 1911 de către Aurel Vlaicu, pionier al aeronauticii mondiale.
Perspectivă aeriană asupra Pieței Cercului Militar din București
În timpul Primului Război Mondial fotografia aeriană a fost folosită intens de toate părțile beligerante. În România se fac alte încercări de fotografiere aeriană în 1914. Un aparat rudimentar de lemn, instalat la bordul unui avion, ia câteva vederi deasupra Bucureştilor şi împrejurimilor, care reuşesc bine.
În aprilie 1916 se hotărăşte înființarea în aviația noastră a unui serviciu foto-aerian, cu aparatele construite în atelierele flotilei de aviație de la Cotroceni, de mărimea 9×12, cu rezultate excelente.
În luptele de la Mărăşti și Mărăşeşti s-au folosit materialele obținute de acest serviciu, cu pozițiile inamice (cf. Colonel Cioabă Aureliu, căpitan Gheorghe Anton, Fotografierea aeriană, Editura Academiei Militare, 1979). În anul 1924 se înființează o „Diviziune de Cadastru aerian”, pe lângă „Direcția aviației civile”, care a folosit pentru prima dată în țara noastră fotografia aeriană în lucrări de măsurători terestre. Primele fotografii executate prin acest serviciu de către aviatorul căpitan Gonța Constantin au fost folosite pentru sistematizarea orașelor Bacău și Curtea de Argeș, ce devin astfel puncte de reper într-o istorie a urbanismului din România.
Piața Kogălniceanu, Bd. Elisabeta, străzile Pompiliu Eliade și Ionel Perlea. În dreapta pieței, sus, se vede Hotel Veneția. În colțul din dreapta sus se vede Parcul Cișmigiu. Colecția arh. M. Ghigeanu
Fotograful din umbră și orașul văzut de sus
Trecut mult în umbră – fiind mult mai cunoscuți, între timp, căpitanul aviator Constantin Gonța, precum și membrii Escadrilei Ardelene, conduse de subl. Sabin Popp, șeful secției fotografie, care vor realiza excepționale fotografii de recunoaștere în timpul campaniei de ocupare a Budapestei din 4 august 1919 – Traian Sabovici lasă în urmă și o contribuție personală incontestabilă la acest moment important din istoria armatei române. Imaginea Parlamentului din Budapesta rămâne mărturie alături de inscripțiile personale de pe spatele fotografiei datate 3 august 1919, cu o zi înainte de ocuparea Budapestei.
Participarea activă la Primul Război Mondial adaugă operei sale o dimensiune documentară de o intensitate aparte. Fotografiile realizate pe front, atât din aer, cât și de la sol, constituie mărturii vizuale de o forță dramatică incontestabilă. Deosebit de impresionante sunt imaginile surprinse în corturile medicale, unde sunt documentate intervenții chirurgicale efectuate în condiții precare asupra soldaților răniți ai armatei române. Aceste cadre, de un realism frust, nu sunt doar documente ale suferinței individuale, ci și dovezi ale brutalității conflictului, devenind părți integrante ale memoriei vizuale a unui război care a marcat decisiv destinul național.
Parlamentul din Budapesta – fotografie realizată de Traian Sabovici. Pe spate este inscripția „Parlamentul
din Budapesta fotografiat cu ocazia vizitei mele pe timpul când era ocupată de armata română, 3 august 1919”. Colecția Daniel Obreja
Tot pe timpul războiului, la Iași, va imortaliza un moment inedit al capturării de către armata română a unui balon german, care îi va oferi șansa de a realiza niște fotografii aeriene ale Iașului.
După război va rămâne în cadrul armatei și va realiza fotografii aeriene excepționale cu Bucureștiul interbelic, ce vor fi publicate pe ultima pagină în ziarul săptămânal Aripa. Acum cred că este într-adevăr momentul său de glorie, documentele fotografice fiind de o excepțională valoare. În perioada anilor 1920-1930, va realiza imagini aeriene și din Cluj, Constanța, Galați, Mogoșoaia, Căldărușani, dar și din Atena, în timpul unui raid aviatic în Grecia. Nu se va rezuma doar la fotografia aeriană, reușind cadre excepționale la sol, din Parcul Carol, sau momente inedite ale Casei Regale din timpul Expoziției aviatice din 1927 de la Mamaia.
Regele Mihai, copil, în avion. Poză din timpul primei domnii, 1927-1930
Imaginile realizate de Traian Sabovici, în special cele dedicate Bucureștiului interbelic, impresionează prin claritatea compoziției, rigoarea încadrării și finețea detaliilor. Ele depășesc cu mult atribuțiile strict funcționale ale unui fotograf militar însărcinat cu misiuni de observație și recunoaștere aeriană. Practica sa demonstrează o stăpânire solidă a unor cunoștințe interdisciplinare – de la geometrie și trigonometrie la chimie fotografică și mecanică –, transformând o activitate eminamente tehnică într-o veritabilă expresie artistică. În acest sens, Sabovici poate fi considerat printre pionierii fotografiei aeriene românești, contribuind la configurarea unui limbaj vizual care astăzi este nu doar apreciat estetic, ci și valorificat ca instrument esențial al cercetării istorice.
În absența unei cercetări sistematice și a unei recuperări biografice riguroase, figura lui Traian Sabovici rămâne învăluită într-o nedreaptă uitare. Personaj bonom, se prezenta prin 1921, în timpul manevrelor militare prin câmpurile desfundate din Focșani, ca un adevărat dandy, îmbrăcat la „patru ace”, cu costum și papion, portțigaret și ghete lustruite, dând tonul de rebel-aristocrat pe care ulterior toată breasla fotografilor de profesie îl va afișa. Opera sa, prin valoarea artistică și documentară deopotrivă, impune reconsiderarea locului său în istoria fotografiei românești și în studiul evoluției urbane și arhitecturale. Restituirea memoriei sale nu reprezintă doar un act de reparație simbolică, ci și o necesitate metodologică pentru înțelegerea fidelă a trecutului vizual al României.
Calea Victoriei în dreptul Cercului Militar. În partea de jos se observă sediul Legației Ruse, demolat ulterior. În fața Cercului Militar se află sediul vechi al Partidului Național Liberal, demolat, peste care se va construi blocul Romarta Copiilor. Colecția arh. M. Ghigeanu
Piața Universității. În prim-plan se observă Biserica Rusă, blocul Asigurarea Românească (arh. Ioan Niga), Palatul Suțu, Universitatea. În plan secund e Școala de Arhitectură, Hotel Britania (peste care se va
construi blocul Dunărea). În dreapta este platoul din fața primăriei vechi a capitalei, mult timp utilizat pentru instalarea circurilor ambulante (Krateyl, Busch). Colecția arh. M. Ghigeanu
Sosirea trenului regal în Gara Mărășești în timpul retragerii la Iași din Primul Război Mondial
Cheiul Dâmboviței în zona Spitalului Brâncovenesc. În dreapta e arealul zonei Uranus, demolat. Colecția arh. M. Ghigeanu
Mănăstirea Căldărușani
Piața Unirii. În prim-plan se disting Hala cea Mare, Spitalul Brâncovenesc, Ministerul Justiției, Cheiul Dâmboviței, înainte de acoperirea cu beton realizată de Dem Dobrescu în 1935. În dreapta e Hanul lui Manuc și Cartierul Lipscani. Colecția arh. M. Ghigeanu
Expoziția internațională de aviație de la Praga. Anii 1930
Avion de recunoaștere/observație de tip Potez XV, un avion francez de observație biplan (două aripi) cu două locuri, conceput în anii 1920. A fost utilizat pe scară largă de forțele aeriene franceze în anii 1920 și exportat în țări precum România, Polonia și Finlanda.
