Când conturezi o locuință pentru o familie cu doi copii în inima naturii, amprenta ecologică, sustenabilă devine ceva firesc. Aflat în Poiana Soarelui, la marginea pădurii și la poalele brașoveanului masiv Postăvaru, terenul a fost propice ridicării unei case de tip refugiu montan sau cabană de mici dimensiuni.
După cum explică arh. Călin Radu, casa a fost împărțită funcțional în două arii: „zona de zi pe sud-vest, care include bucătăria, diningul, livingul și terasa acoperită și zona de noapte pe nord-est, care conține partea de acces, dormitoarele, băile, biroul și camera tehnică. Casa a fost împinsă cât mai mult spre zona din spate, spre pădure, atât pentru o însorire cât mai bună pe sud-est (la stradă), dar și pentru a avea senzația că este o casă aflată chiar în pădure”.
Această proximitate a fost definitorie și pentru alegerea materialelor, dintre care nu putea lipsi, firește, lemnul de rășinoase, utilizat atât pentru structura casei, cât și pentru finisajele exterioare și interioare. „Casa este realizată pe structură de rezistență din lemn, tip Timber-Frame, iar fundația este o platformă din grinzi de lemn, așezată pe micropiloți din oțel inox tip șuruburi de fundație.
Atât la exterior, cât și la interior, casa a fost placată cu lambriu din scândură de lemn de pin nordic, o esență de lemn care conține mai multă rășină decât pinul autohton, lucru ce îl face mult mai rezistent la exterior fără a fi nevoie de un tratament special”. Lemnului i se alătură tabla fălțuită, gri închis, prezentă la nivelul învelitoarei care coboară și pe fațadele laterale și piatra cubică de granit și bazalt, gri sau negru, – referință la Masivul Postăvaru, – care conturează „aleea pentru accesul auto sau pietonal și trotuarul ce înconjoară zona de zi a casei”.
La interior, lemnul este din nou în centrul atenției, mobilierul fiind realizat din placaj de pin „ca o glorificare a acestui material nobil, atât de folosit în istorie, de la primele forme de locuire, și care începe să reapară și în arhitectura contemporană”.
