În drumul său către direcție și sens în creația obiectelor de mobilier, Tiberiu Cojocaru a trecut prin studii de inginerie a producției navale în Marea Britanie și ani buni de experimentare cu lemnul și diversele sale moduri de exprimare. Inspirat, printre altele, de arta ceramică, Tiberiu combină esența lemnoasă cu dorința de a trece dincolo de fragilitatea materialului pentru a surprinde și transmite povești semnificative. Obiectele sale, care par a se așeza într-o durabilitate ce străbate timpul, au fost prezente în expoziții și târguri de profil la Milano ori New York și pot fi descoperite în cadrul galeriei belgiene Objects With Narratives și pe tiberiucojocaru.com.

 

Câte ceva despre drumul care te-a condus către designul de obiect:

Am studiat ingineria producției navale în Southampton, Marea Britanie, iar în ultimul an de facultate aveam proiecte în CAD ce implicau amenajarea interioară a yachturilor. Lucrând la aceste proiecte, trebuia să găsim producători de mobilier din industrie. Întâmplător, eu am găsit artiști, sculptori și o întreagă lume artistică a designului de mobilier sculptural. A fost un moment care m-a marcat; începusem să-mi petrec timpul întrebându-mă cum sunt făcute aceste lucrări. Câțiva ani mai târziu, m-am hotărât să-mi încerc norocul și am cumpărat primul buștean.

Cum este să colaborezi cu firme/beneficiari din afara țării? Provocări și părți pozitive:

Am pornit pe acest drum acum 8 ani, perioadă în care am luat și câteva pauze destul de lungi de la atelier, pentru că nu reușeam să găsesc o cale către monetizare. În retrospectivă, cel mai greu mi s-a părut intrarea pe piața internațională și partea legală, administrativă, cu privire la procesul de export. Odată ce am reușit să înțeleg această provocare, lucrurile au devenit mult mai simple. Chiar dacă mai apar diferite impedimente la vămuire, știu ce implică și cum să le rezolv. În rest, numai aspecte pozitive: comunicarea este minimală și nu am vizite la atelier, fapt ce indică o încredere de apreciat din partea clienților.

 

Cum se nasc de obicei colecțiile imaginate de tine? Pornești de la amintiri, momente de inspirație etc.?

E un proces care variază destul de mult, în funcție de etapa în care sunt și ce vreau să creez. De-a lungul anilor, arta ceramică m-a inspirat foarte mult – de la textură și compoziție până la impactul estetic pe care îl poate avea o piesă bine plasată. Îmi dau seama că momentele astea de inspirație le găsesc de cele mai multe ori în viața cotidiană, dar nu le notez nicăieri, deși ar trebui. Iar când vine momentul necesar de a sta jos și a pune în practică o idee, apelez la acest amalgam de amintiri pentru a da naștere unei idei noi, care îmi străbate gândurile de ceva timp. Acum doi ani am avut prima expoziție la Alcova, în Milano, moment care a declanșat o cotitură în direcția compoziției și a stilului.

Cu ce tip de materiale preferi să lucrezi?

Am început cu un buștean de nuc, pe care l-am cumpărat din Bihor. Îl văzusem pe internet și mi-a atras atenția faptul că avea diametrul de peste 120 cm. M-am dus să-l văd și era deja feliat. M-am hotărât pe loc să-l cumpăr integral. A durat aproximativ 6 luni să pot începe să lucrez cu materialul respectiv și am avut parte de câteva lecții costisitoare, pentru că nu procedasem corect cu procesul de uscare. Direcția aceasta, în care mă axam să creez obiecte din blaturi de nuc, a durat câțiva ani. Până am avut prima expoziție internațională, moment în care s-a schimbat la polul opus viziunea mea asupra atelierului. Realizasem că era o identitate fragilă, extrinsecă, bazată pe frumusețea materialului și atât – lucru care m-a împins să merg către un stil care să mă reprezinte, iar procesul să nu depindă de disponibilitate sau de cât de spectaculos este desenul lemnului. Așadar, modul meu de a transforma identitatea într-una antifragilă a fost să regândesc tot procesul creativ, să devină intrinsec. Aici apare în peisaj frasinul, pe care m-am decis să-l fac negru și atât.

O carte și un designer care te-au impresionat recent:

Cry of the Kalahari, Mark Owens
Mă pasionează mult continentul și cultura africană. Visez într-o zi să-l străbat pe motor, măcar o parte din el. Cartea este despre un cuplu care merge și își face o mică tabără de cercetare în mijlocul deșertului, unde rămâne timp de 7 ani. E o carte excelentă pentru amatorii de aventură.

Kim Mupangilaï, arhitectă de interior și designer de origine congoleză. Un portofoliu deosebit de lucrări, care are la baza inspirației rădăcinile ei culturale. O puteți vedea în cadrul galeriei Objects With Narratives.

 

De la schiță la obiect, câteva detalii tehnice:

Nu schițez. De cele mai multe ori, habar nu am ce vreau de la piesa respectivă. Încep cu o idee și ajung la alta. Dacă se întâmplă să schițez, o fac în varii stadii ale procesului de manufactură, pentru a-mi clarifica o compoziție a unui element, dar cel mai mult reiterez în timp ce produc obiectul.

 

Unde îți vom putea vedea și descoperi creațiile în viitorul apropiat?

În prezent, am două piese în consignație la Objects With Narratives din Bruxelles, iar întregul meu portofoliu poate fi văzut pe tiberiucojocaru.com.