Pentru Adela Chivărean, specializarea în restaurare nu a fost deloc întâmplătoare, având în vedere că a crescut înconjurată de lucruri frumoase, colecționate de părinți. Această capacitate de a vedea sufletul unui obiect și valoarea lui care, dincolo de funcțional sau artistic, vorbește despre tradiții sau meșteșuguri demne de a fi conservate a fost baza apariției în 2015 a proiectului The Wood Doctor, sub auspiciile căruia Adela restaurează bunuri culturale din lemn. E musai ca pacienții săi să nu aibă (cu mici excepții) mai puțin de 100 de ani, iar existența în Transilvania și apropierea de bisericile evanghelice i-au insuflat pasiunea pentru obiectele de cult și cele bisericești funcționale. În viziunea Adelei, obiectele vechi sunt povești materiale care ne definesc identitatea, iar înțelegerea importanței recuperării și transmiterii acestui tip de patrimoniu este unul dintre motoarele proiectelor sale.

 

Câte ceva despre drumul tău către restaurarea de mobilier, sau cum s-au legat lucrurile până în momentul în care ai devenit doctor de lemn:

Sunt Adela Chivărean și sunt restaurator de bunuri culturale, specializarea lemn. Până să spun asta despre mine, trebuie să încep cu povestea casei unde am locuit în copilărie. M-am născut într-o familie care a avut mereu grijă de lucrurile aparent nesemnificative. Casa noastră era plină de lucruri frumoase, colecționate de părinții mei și întotdeauna am avut farfurii colorate și tacâmuri de toate felurile. Cumva s-a înrădăcinat în mine reflexul de a vedea în obiectele vechi mai mult decât aparența. În 2015 am finalizat studiile în domeniul restaurării și am făcut un stagiu de practică în Austria cu un mentor restaurator de biserici. În același an am revenit acasă și am demarat proiectul The Wood Doctor. De atunci activez în acest domeniu, salvez obiecte și încerc ca munca mea să conțină și o parte de educație și conștientizare pentru cei care mă urmăresc.

Câteva detalii tehnice despre complexitatea procesului de restaurare și conservare:

Restaurarea este un proces complex de intervenție asupra unui obiect de patrimoniu, în scopul readucerii acestuia la starea inițială, prin repararea, refacerea sau completarea unor părți lipsă, fără a altera caracteristicile fundamentale ale piesei. Restaurarea implică utilizarea tehnicilor tradiționale și a materialelor compatibile cu cele originale. Scopul principal este de a salva și proteja obiectul de patrimoniu pentru a-i păstra valoarea istorică, estetică și funcțională. Conservarea se referă la protejarea și menținerea unui obiect sau a unei piese de mobilier în starea sa originală, fără intervenții care ar modifica structura sau aspectul piesei.

 

Cum selectezi proiecte (sau cum ajung ele la tine)?

Proiectele ajung la mine prin oamenii care mă caută, iar selecția lor este destul de clară: în general, nu accept obiecte mai noi de o sută de ani. Există și excepții, atunci când piesele aparțin unui stil care mă atrage sau au o valoare estetică aparte. Faptul că trăim în Transilvania, în apropierea bisericilor evanghelice, mi-a trezit o pasiune specială pentru obiectele de cult și pentru piesele bisericești funcționale, care poartă o încărcătură istorică și simbolică aparte. În același timp, mobilierul pictat ocupă un loc important în activitatea mea, iar astfel de piese sunt întotdeauna binevenite în atelier.

Ce te inspiră în munca ta, ce te ajută să privești lucrurile dintr-o nouă perspectivă, atunci când ai nevoie?

Mă inspiră în primul rând materialul în sine – lemnul are o memorie, o textură și o istorie care te obligă să încetinești și să observi. Fiecare obiect sau element arhitectural are propriul ritm, iar procesul de restaurare devine un dialog între ceea ce a fost și ceea ce poate deveni.

Este ca o călătorie în timp. Când am nevoie de o perspectivă nouă, mă ajută să mă distanțez puțin de proiect – să observ contextul mai larg, să studiez alte exemple, să mă întorc la documentare. Uneori inspirația vine chiar din limitele obiectului: urmele timpului sau imperfecțiunile lui îți arată direcția potrivită, dacă știi să le asculți.

 

Un proiect recent care te-a provocat frumos:

Am restaurat de curând un birou în care am găsit o mulțime de poze și de documente ale vechiului posesor. Am avut parte din nou de o călătorie în timp. Proiectul a fost greu, pentru că starea biroului nu era una tocmai bună, dar a meritat efortul și m-am bucurat că l-am înapoiat familiei.

Ce ne aduce de fapt valoros readucerea la viață a obiectelor de mobilier?

Readucerea la viață a obiectelor de mobilier nu înseamnă doar repararea unor piese vechi, ci recuperarea unei părți din memoria culturală și materială a unei comunități. Fiecare obiect poartă urme ale unei epoci, ale unor tehnici tradiționale și ale unei relații speciale dintre om și material. Valoarea principală este, în primul rând, conservarea patrimoniului. Prin restaurare păstrăm tehnici meșteșugărești, proporții, esențe de lemn și soluții constructive care astăzi se pierd treptat. Restauratorul nu creează ceva nou, ci mediază între trecut și prezent, respectând autenticitatea obiectului.

În al doilea rând, există o valoare sustenabilă. Restaurarea prelungește viața mobilierului, reduce consumul de resurse și oferă o alternativă responsabilă la cultura obiectelor de unică folosință. Un obiect restaurat devine o piesă durabilă, cu identitate și poveste. Nu în ultimul rând, există o valoare emoțională și socială. Mobilierul vechi este adesea legat de istoria unei familii sau a unui loc. Prin restaurare, aceste legături se păstrează și se transmit mai departe, iar obiectul își recapătă funcționalitatea fără să-și piardă sufletul. Pentru mine, restaurarea înseamnă echilibru între intervenție și respect – să lași obiectul să vorbească, nu să îl acoperi cu amprenta ta.

 

Cum putem trezi astăzi interes și pasiune pentru restaurare și conservare?

Interesul pentru restaurare și conservare poate fi trezit atunci când oamenii înțeleg că patrimoniul nu este ceva distant, muzeal, ci face parte din viața lor de zi cu zi. Mobilierul, casele vechi sau obiectele moștenite nu sunt doar lucruri vechi, ci povești materiale care ne definesc identitatea. În primul rând, cred că este esențială educația vizuală și practică. Atunci când oamenii văd procesul – transformarea unui obiect degradat într-o piesă care își recapătă frumusețea – apare automat fascinația. Restaurarea trebuie arătată, explicată, făcută accesibilă publicului.

Câteva cuvinte despre planuri și proiecte curente și cele din viitorul apropiat:

Recent am înființat Arkhaus, un proiect dedicat realizării ușilor și ferestrelor din lemn cu sticlă termoizolantă, inspirat de arhitectura tradițională și de nevoia de a păstra identitatea construcțiilor atât din mediul rural, cât și din cel urban. Un obiectiv important este promovarea unei abordări responsabile față de patrimoniu, în care restaurarea nu înseamnă doar conservare, ci și redarea funcționalității și a relevanței obiectelor în viața de zi cu zi. Lucrăm la proiecte care pun accent pe calitate, durabilitate și pe respectul pentru identitate. În viitorul apropiat, ne propunem să dezvoltăm Arkhaus (arkhaus.ro) ca un spațiu de dialog între arhitectură, design și educație – prin colaborări cu proprietari de case istorice, arhitecți și comunități locale, dar și prin proiecte care să aducă mai aproape publicul de procesul restaurării și al creării de tâmplărie.