Amplasată în țesutul istoric al unui sat din sudul regiunii Eifel, în vestul Germaniei, locuința, ridicată la începutul secolului 18, constă într-o aripă rezidențială și o șură adiacentă, oferind un exemplu tipic de arhitectură specifică zonei. Deși considerat monument istoric, ansamblul a fost supus, în anii 1970, unor intervenții ample și prea puțin oportune. Placarea cu ceramică a soclului, alterarea ferestrelor, tratarea cu azbest a fațadei, integrarea neglijentă a instalațiilor noi și numeroasele transformări interioare au făcut ca structura să devină aproape de nerecunoscut. Prin urmare, obiectivul renovării a fost acela de a scoate la lumină caracterul original al construcției, folosind mijloace contemporane pentru a reda vizibilitate arhitecturii istorice.

Imaginea casei a fost transformată în totalitate prin operarea unor gesturi cât se poate de simple. Toate straturile adaugate în cadrul renovărilor anterioare au fost înlăturate, lăsând descoperiți pereții originali din gresie, iar șarpanta istorică, din lemn de stejar, a devenit axul spațial al interiorului. Elementele din lemn stratificat încrucișat (CLT) și înălțimea generoasă a plafoanelor completează cadrul, conferind zonelor de locuit o calitate atemporală.

La exterior, noua învelitoare se inspiră din vecinătăți, integrând casa renovată în context într-un mod firesc. Alăturarea dintre vechi și nou este exprimată cu o elocvență discretă și în tratarea ușilor: tradiționala „Klöntür”, reinstalată, oferă o interpretare contemporană a unui detaliu regional, în timp ce ușa șurei, atent recondiționată, subliniază caracterul rural al ansamblului.

Păstrând, spre stradă, imaginea specifică regiunii, casa propune, la interior, o abordare contemporană. Ferestrele generoase orientate către grădina din spate invită lumina naturală în bucătăria dotată, la cererea proprietarului, la standarde profesionale, și în spațiul de dining. Finisajul alb al pereților, plafoanele expuse și comunicarea fluidă dintre diferitele zone amplifică interioarele, creând un mediu de locuit aerisit și flexibil.

Șura a fost reinterpretată ca o extensie a casei principale, păstrându-și, însă caracterul funcțional și deschis, și găzduiește acum o combinație de funcțiuni: piscină, bar și atelier.  Și aici, cadrul este definit de dialogul constant dintre vechi și nou. Pereții de gresie lăsați la vedere se îmbină cu suprafețe albe și texturile calde de lemn, creând un cadru plin de farmec pentru amenajarea contemporană.

Proiectul propune, astfel, un tip de transformare sustenabilă care nu se bazează pe conservarea muzeală a elementelor existente, ci alege să dezvolte pornind de la acestea, în spiritul unui respect deplin față de identitatea locului.

Plan parter

Plan etaj