Povestea proiectului pornește de la o veche casă deținută de beneficiară în satul Panoší Újezd din Regiunea Boemia Centrală a Republicii Cehe. Deoarece locuința devenise prea spațioasă pentru nevoile ei, ea s-a decis să renunțe la aceasta, păstrând doar o parte din grădină și o mică anexă, în trecut folosită pentru adăpostirea animalelor, care avea să servească drept reședință de vacanță. Originară din același sat, arhitecta Lenka Milerová a fost prima alegere a beneficiarei pentru a duce inițiativa la bun sfârșit. Pornind de la o cunoaștere intimă a spiritul locului, intervenția reușește să își atingă într-un mod cu totul neostentativ intenția principală – de a scoate la iveală frumusețea imperfectă ce exista deja în acest spațiu.

La data demarării proiectului, structura se afla într-o stare avansată de degradare. Arhitecta și beneficiara au avut aceeași viziune asupra intervenției de reabilitare și conversie – aceasta avea să adopte un stil industrial brut, folosind cu precădere elemente din beton și oțel. În ciuda simplității aparente a intervenției, lucrările au durat trei ani, fiind realizate în întregime cu ajutorul meșterilor locali.

Un aspect integral al conceptului a constat în expunerea materialelor structurale și, implicit, a semnelor lăsate de trecerea timpului, și a folosirii exclusive a celor mai simple tehnici de construcție disponibile. Zidurile de piatră au fost atent curățate, iar porțiunile de cărămidă au fost tratate cu ciment prin pulverizare. Intervenția a reprezentat și un prilej de a valorifica valențele plastice ale betonului prin detalii subtile, și prin alăturarea dintre acesta și materialele existente.

La cererea beneficiarei, un acces vitrat face legătura între grădină și spațiul de locuit. Comunicarea vizuală constantă cu exteriorul este susținută de ferestrele largi, ce permit, în același timp, luminii naturale să se reverse în interior. Spațiul noii băi, parțial săpat în panta dealului, devine un puț de lumină grație lucarnei prevăzute în acoperiș.

Inundat de razele soarelui și populat doar de elementele strict necesare locuirii, interiorul oferă o imagine aproape ascetică, îndemnând la reflecție și tihnă. Glafurile monolitice de beton ale ferestrelor formează o banchetă continuă ce urmează perimetrul spațiului unic de locuit, servind drept mobilier de ședere, spațiu de depozitare pentru lemne, suport pentru amenajarea unui loc de dormit și bază pentru cadă. Respectând atmosfera austeră, texturile de lemn brut au o prezență minimală, fiind întâlnite în mobilierul de bucătărie – o interpretare contemporană a unui arhetip rural – și în cadrul ușii glisante ce separă baia de spațiul de locuit.