Ești pe DN 1. Bară la bară. Spre Brașov sau înapoi spre București. Și, ca orice călător de azi, mai atent la condițiile de călătorie, decât la călătoria în sine, treci prin Azuga, printre clădiri, oameni, printre istorii mici și mari, fără să te oprești și fără să știi că Azuga are un patrimoniu care depășește duioasele scene hibernale. Călătorul acesta sunt chiar eu, altfel nici n-aș fi putut să bag de seamă câte nu știu și câte am aflat ca musafir-vizitator în proiectul „Azuga între regalitate și industrie: istorie și cultură în mișcare”, organizat de Asociația Lala-Land în această vară. Proiectul țintește către o întrebare mai amplă: ce se întâmplă cu identitatea culturală a orașelor mici, aflate între istorie și tranziție? Proiectul „Azuga între regalitate și industrie: istorie și cultură în mișcare”, inițiat de singurul ONG activ în oraș, propune un răspuns concret: o intervenție culturală care tratează orașul ca spațiu de cercetare, creație și reinterpretare contemporană.

Într-un ziar din 1913 aflăm cum un grup de medici vizita Azuga, care deja devenise „un Manchester al României” prin forța ei industrială, și avea următoarele opriri: fabrica de sticlărie, de șampanie, de postav. Mai existau fabrica de bere, de var, de scaune de trestie și mobilă de lemn, de cherestea, de brânzeturi… Peste mai mult de o sută de ani mai târziu, ajung și eu la Azuga și încerc să înțeleg urmele unui oraș care își negociază azi o identitate nouă, care să îi păstreze această moștenire. Industria nu a creat doar orașul, în dimensiunea lui foarte concretă, dar a lăsat în urmă și un patrimoniu subiectiv divers care azi se amestecă în această identitate aproape contradictorie a orașului: Azuga industrială și turistică, monarhică, capitalistă, comunistă, discretă și la îndemână, în cea mai aglomerată dintre regiunile turistice.

Ziua de vizită a început cu deplasarea din București spre Sinaia și o întâlnire informală cu echipa proiectului (pe care o veți găsi către finalul articolului), completată de intervențiile colecționarului și ghidului local Răzvan Neagoe – aș spune un personaj important al acestei povești. Născut și crescut în complexul fabricii de postav, a rămas în oraș și în administrația locală pentru a construi mai departe un viitor al orașului conectat cu trecutul său. Pe masă avem un dosar plin de cărți poștale cu Azuga pe care le-a strâns din toate timpurile și de peste tot din lume. Ce am văzut în ilustrații am căutat mai apoi la Azuga, într-un parcurs ghidat de istoricul Dorin Stănescu, autor al volumului „Șampania regilor. O istorie a primei fabrici de șampanie din România, Pivnițele Rhein & Cie”. Turul a reconstituit dinamica unui oraș care, la cumpăna secolelor XIX și XX, ajunsese să concentreze unele dintre cele mai importante inițiative industriale din zona montană a Vechiului Regat.

În acest context, au fost aduse în prim-plan atât investițiile susținute de Carol I, cât și contribuția comunităților de origine germană, implicate direct în dezvoltarea economică a Văii Prahovei. Pivnițele Rhein au devenit un reper esențial al acestei istorii, ilustrând apariția uneia dintre primele industrii de profil din România. Pivnițele Rhein & CIE Azuga (1892) reprezintă unul dintre cele mai importante repere ale patrimoniului industrial din Valea Prahovei și, în același timp, un loc-cheie pentru înțelegerea începuturilor producției de vin spumant în România. Fondate la sfârșitul secolului al XIX-lea de frații Rhein, antreprenori de origine germană, pivnițele au apărut într-un moment de efervescență economică, în timpul domniei lui Carol I. Alegerea locului nu a fost întâmplătoare: clima răcoroasă și stabilă au permis dezvoltarea unor galerii ideale pentru maturarea vinurilor spumante după metoda tradițională. Metodă gustată direct la cină. Aici s-a produs, de-a lungul timpului, șampania servită la mesele Casei Regale, ceea ce a consolidat reputația brandului și a locului. Seara a fost un prilej de discuție despre transformările care au modelat regiunea, dar și despre felul în care aceste istorii ar putea fi reinterpretate în prezent.

Norocul meu a fost și să fiu la cină în vecinătatea arhitectei și lectorului universitar Ilinca Păun Constantinescu, parte din echipa proiectului care, alături de Andreea Istrate (arhitectă și doctorandă) au organizat în cadrul proiectului ateliere dedicate elevilor din Azuga. Au apărut astfel pe masă în fața mea planurile orașului pe care Ilinca mi le-a explicat și am aflat cum elevii au avut ca temă să descopere orașul, în nucleele sale industriale, completând arhitectura ”vizibilă” cu o arhitectură personală, construită pe narațiunile de familie.

Toată această poveste, care reunește nu doar voci locale și pasionați de patrimoniu, ci și arhitecți, jurnaliști, artiști și întreaga comunitate a orașului, va culmina pe 29 august cu un eveniment public de prezentare a rezultatelor, cu expoziții, texte documentare și o platformă online menită să devină o arhivă actuală, vie și utilă pentru cei care vor să descopere Azuga. Iar dintr-o sursă sigură am aflat că tot pe 29 august, elevii din Azuga ne așteaptă la tururi ghidate pregătite și susținute chiar de ei, în care vor povesti și vor comunica orașul prin vocile lor și amintirile locuitorilor – un eveniment de neratat!

Despre proiect

Pe parcursul verii, proiectul aduce în Azuga o serie de cercetări de teren, întâlniri și intervenții artistice care implică direct comunitatea locală. Artiști, cercetători și locuitori lucrează împreună pentru a documenta și reinterpreta patrimoniul orașului, de la urmele industriale la memoria regală și poveștile mai puțin vizibile ale comunității.

Procesul începe în perioada aprilie – mai 2026, cu o etapă de cercetare pe teren și mapare culturală, realizată prin interviuri, întâlniri și ateliere cu comunitatea locală. Între 21 și 29 mai, orașul găzduiește o rezidență artistică care aduce laolaltă echipa proiectului și elevii Liceului Teoretic Azuga, pentru a lua parte la ateliere interactive și explorări ale memoriei locale. Lunile iunie și iulie sunt dedicate producției artistice, iar pe 29 august proiectul culminează cu un eveniment public de prezentare a rezultatelor, care vor lua forma unor expoziții, lucrări multimedia, texte documentare și a unei platforme online, gândită ca o arhivă contemporană a orașului.

Proiectul include o importantă componentă educațională realizată în parteneriat cu Liceul Teoretic Azuga, ai cărui elevi sunt invitați să exploreze propriul oraș ca resursă culturală.  Rezultatele acestei colaborări vor fi integrate în expoziția finală și în arhiva digitală.

 

Oamenii din spatele proiectului

Echipa proiectului reunește profesioniști din domenii diverse, care aduc perspective complementare asupra orașului.

Istoricul și scriitorul Dorin Stănescu aduce în prim-plan povești mai puțin cunoscute despre evoluția orașului, cu un interes special pentru trecutul său industrial, fiind și autorul volumului „Șampania regilor. O istorie a primei fabrici de șampanie din România, Pivnițele Rhein & Cie”. Arhitectele Ilinca Păun Constantinescu și Andreea Istrate analizează relația dintre spațiul construit și memoria urbană, urmărind modul în care structura orașului reflectă transformările sale istorice. Jurnalistul cultural Ionuț Dulămiță documentează poveștile orașului prin interviuri și investigații, contribuind la contextualizarea socială și culturală a acestuia. Ion Tucă, director al Administrației Proprietăților Regale, va contribui, în colaborare cu Asociația pentru Patrimoniul Regal Peleș, la identificarea și contextualizarea elementelor istorice relevante.

Componenta artistică reunește intervenții care traduc cercetarea în forme vizuale și sonore.

Ilustratoarea Sorina Vazelina dezvoltă o serie de imagini inspirate de arhitectura și poveștile locale. Artista multimedia Andreea Săsăran construiește o documentare vizuală și sonoră a vieții cotidiene în relație cu patrimoniul natural. Muzicianul și sound artistul K-lu transformă materialele colectate într-o compoziție sonoră originală, care va însoți prezentarea finală.

 

De la intervenție punctuală la viitoare strategie culturală

Proiectul funcționează ca un prim pas către o posibilă strategie culturală pe termen lung pentru Azuga, într-un moment în care orașele mici au nevoie de instrumente reale de activare culturală și de recunoaștere a propriei identități.

În spatele acestui demers se află Asociația Lala-Land, ai cărei fondatori, Ela Crețu și Alexandru Duma, își asumă dezvoltarea comunității locale prin proiecte culturale, educaționale și sportive. Prin inițiativele desfășurate în cadrul Popasului Uriașilor – Gol Alpin Sorica și prin colaborări cu parteneri instituționali și independenți, asociația contribuie la construirea unui cadru în care cultura devine parte din viața cotidiană a orașului Azuga. O direcție importantă o reprezintă integrarea patrimoniului, a naturii și a practicilor sportive în proiecte care răspund unui context post-industrial și propun noi forme de utilizare și înțelegere a spațiului. Voluntariatul rămâne o componentă centrală a acestor inițiative, susținând dezvoltarea unei comunități active și implicate în Azuga.

 

Proiect cultural co-finanțat prin Administrația Fondului Cultural Național.