Constând în remodelarea unei clădiri existente dintr-un cartier renumit din Seul, pentru a o adapta funcțiunii comerciale, proiectul beneficiază de o locație avantajoasă, la scurtă distanță de o stație de metrou. Cu toate acestea, situarea pe o alee cu o lățime mai mică de 6 m, precum și apropierea unor unități de învățământ, au impus o atenție sporită față de aspectele legate de intimitatea vizuală și de zgomot. În spiritul unui respect deplin față de context, arhitecții au conceput o soluție care profită din plin de amplasament, oferind atât flexibilitate în utilizare, cât și un obiect valoros pentru oraș.
O prioritate majoră în cadrul proiectului a fost maximizarea suprafeței de închiriat. În acest scop, arhitecții au adăugat două niveluri pe verticală – cu înălțimi mai mari, de peste 4 m –, menținând în același timp amprenta la sol a clădirii și evitând lucrări adiționale de modernizare. Intervenția a permis și păstrarea structurii pe piloni existente, asigurând locuri de parcare pentru până la unsprezece vehicule.
Una dintre caracteristicile importante ale clădirii existente consta în faptul că structura-cadru era un perete vertical independent, amplasat la o distanță de doi metri față de fațadă, iar o închidere a spațiului dintre cele două elemente nu era de dorit. Această constrângere, în combinație cu soluția supraetajării, a dat naștere unui gest transformator.
Întreaga structură a fost regândită astfel încât să pornească din planul fațadei, la nivelurile inferioare, și să avanseze treptat spre exterior la fiecare etaj. Astfel, un element inițial pur vertical a devenit o sculptură urbană tridimensională, percepută frontal ca o rețea ritmată, care devine un captivant joc volumetric atunci când este privită din lateral, adăugând zonei un nou punct de interes. Această soluție rezolvă și problema vizibilității, generând un spațiu-tampon între clădire și vecinătăți.
Nu în ultimul rând, este important să menționăm că remodelarea a fost, încă de la început, strategia preferată de arhitecți. Prin minimizarea demolărilor, atât costurile de construcție, cât și durata lucrărilor au fost reduse la mai puțin de jumătate față de varianta unei reconstrucții integrale. Eficiența a fost favorizată și în alegerea materialelor. Astfel, betonul aparent îmbracă elementele structurale, în timp ce placarea cu cărămidă gri acoperă fațadele clădirii existente – o diferențiere a finisajelor care face lizibilă organizarea internă și diferențiază noul centru comercial de locuințele învecinate, placate cu cărămidă roșie.
