O temă fundamentală și complicată a proiectării în țesuturi urbane istorice, cu densitate ridicată, este raportarea la context. În Senjak, vechi cartier rezidențial al Belgradului – valoros, dar marcat de eterogenitate și degradare –, pe o parcelă îngustă, arhitectul Dejan Miljković propune un răspuns ingenios: o locuință unifamilială tratată minimalist-monumental, sub forma unei „cutii în cutie” ce nu comunică explicit cu exteriorul, ci se deschide generos la interior.
Împrejurimile sunt, de fapt, prezente în proiect, însă mai ales cu efect restrictiv, căci nu doar suprafața terenului e redusă, ci și distanțele dintre construcțiile existente (unele precare), creând o senzație de îngrămădire și sufocare. Astfel, poziția, organizarea spațială și volumetria noii case au fost articulate în strânsă legătură cu aceste particularități ale sitului, fără ca necesitățile funcționale să afecteze în vreun fel autonomia estetică a obiectului arhitectural – ba chiar se poate spune că au potențat-o.
În austeritatea ei, întreaga compoziție impresionează, casa fiind concepută ca o intersecție de volume pure: fragmentul unui paralelipiped masiv, din beton „îmbracă” un corp mai mic, placat cu cărămidă închisă la culoare. Partea superioară funcționează ca un cadru suspendat, ca o ramă sau o consolă, ceea ce dă acestui asamblaj geometric un caracter sculptural. Materialitatea celor două elemente este, de asemenea, parte din identitatea clădirii: aspectul rece al betonului sugerează ideea de structură, protecție și graniță, în timp ce cărămida are o dimensiune tactilă ce trimite la locuire și intimitatea spațiului interior.
O altă trăsătură definitorie a casei este o anume impermeabilitate controlată față de împrejurimi –prin „membrana” de beton, prin fațada principală, plină, monolitică, din care se decupează doar o fereastră, dar și prin accesul umbrit, retras față de stradă. Spațiile de locuit se orientează, în schimb, către curtea interioară/laterală ce „traversează” imobilul și se desfășoară pe întreaga lungime a parcelei. Evitând confruntarea directă cu contextul, proiectul stabilește o nouă și neașteptată ordine interioară – deschisă, intimă, introspectivă. Zonele și funcțiunile casei se dezvoltă pe vertical, cu parterul liber, complet vitrat, dezvăluindu-și astfel dimensiunea diurnă, cotidiană (living, bucătărie, legătura cu terasa),
iar dormitoarele la etaj, ascunse în „cutia neagră”.
Secțiune
Plan parter
Plan etaj 1