Contrastând cu un exterior conservator, interiorul acestei locuințe are un caracter fluid, dinamic și expresiv, care – în cuvintele arhitecților – „nu urmărește iconicitatea în sens clasic, ci un echilibru între poetic și pragmatic, experiment și tradiție, formă și fond”.
Provocarea principală a proiectului a fost atingerea unui echilibru între orizontalitatea parterului și verticalitatea salonului central, transformat într-un nod al conexiunii și al reveriei prin introducerea unui obiect alb texturat de formă arhetipală în care se poate accede prin intermediul scării. Perforat de un „ochi” dedicat soarelui, obiectul pare să plutească deasupra salonului central și devine, prin intermediul materialității, un fundal scenografic dedicat jocului luminii și al umbrelor.
„Casa plutitoare” devine, astfel, după cum afirmă arhitecții, „o entitate separată: un loc al observării, al reveriei și al studiului, ce exprimă vizual trecerea timpului și invită natura la interior”, conferind totodată salonului central un caracter teatral care îi sporește importanța și, prin poziționarea sa și natura locurilor pe care le ascunde sau le mediază, transformă spațiul în inima casei. Un loc al întâlnirii ce unește toate sferele vieții familiale cu cea a invitaților.
Traiectoriile interioare sunt marcate grafic prin linii și articulații ce ascund soluțiile de iluminat, iar prin amplasarea abilă a „obiectelor” din lemn se marchează subtil funcțiunile și locurile intime ale casei. Șemineul, un puternic capăt de perspectivă, este un semnal cald care ghidează vizitatorii spre spațiul destinat acestora, deviind atenția de la zonele intime ale locuinței.
Întregul conferă, însă, un caracter atemporal și aduce un omagiu tradiției prin utilizarea materialelor sincere și a tehnicilor consacrate – precum terrazzo-ul venețian la pardoseli, profilele de ipsos riflat sau tencuiala marmorino a pereților – reinterpretate într-o cheie contemporană și împletite cu detalii de ultimă generație. Soluțiile de automatizare și ventilație cu recuperare de căldură sunt integrate subtil, rămânând imperceptibile. Rezultatul este o locuință sculpturală, ce propune un nou concept de locuire contemporană – „o coregrafie a vieții cotidiene, unde fiecare spațiu devine fundal pentru emoție, memorie și întâlnire”.
