Calitatea eterogenă a tipologiilor de locuire bucureștene propune o diversitate abundentă, care conturează cartiere diferite din punct de vedere spațial. Fiecare are un caracter specific, devenit punct de interes pentru rezidenți. Aceste suprapuneri constante de-a lungul timpului au creat densificări succesive, rezultatul fiind conturarea unor zone particulare, în care locuirea devine îmbogățită de arhitecturi-surpriză, de spații urbane inedite și de volumetrii racordate la scară domestică. Locuirea în centrul Bucureștiului a devenit încă din perioada interbelică o oază a diversității tipologice, iar caracterul ei eterogen a determinat și o efervescență a comunităților coagulate.