În nord-vestul Italiei, la mică distanță de Genova, vechiul sat de pescari Camogli, considerat o „bijuterie ascunsă” a regiunii Liguria, a devenit, în ultimii ani, o destinație turistică din ce în ce mai căutată. Dând curs atât nevoii de regenerare, cât și celei nou apărute – de a crea un spațiu unde activitatea pescarilor, fluxurile de turiști și viația de zi-cu-zi a localnicilor să coexiste în armonie –, primăria a apelat la biroul de arhitectură Gosplan pentru reimaginarea unei porțiuni a cheiului de pe malul de est al Golfului Paradisului.

Redefinind geometria spațiului public și relația sa cu apa, proiectul prinde contur ca o secvență discontinuă de piese de mobilier public create de arhitecți – platforme lungi și joase montate pe cadre albe din oțel galvanizat, amplasate de-a lungul cheiului și lăsând loc pentru stâlpii de lemn ce marchează posturile pescarilor. Aceste structuri preexistente sunt, astfel, integrate natural în proiect, punctând existența simultană a vechii tradiții cu noul statut al portului, de punct de atracție.

Spătarele pliabile din lemn iroko laminat asigură flexibilitatea în utilizare, mobilierul putând fi folosit ca loc de socializare, relaxare, contemplare sau ca băncă de lucru pentru repararea plaselor de pescuit. Pentru pavaje, echipa a ales gresie Colombino și rissëu — mozaic tradițional ligurian din piatră de râu –, marcând continuitatea materială între trecut și prezent.

Spațiul intervenției este delimitat de un paravan realizat, la rândul său, din șipci de lemn iroko, care servește și ca o emblemă discretă a locului. Deasupra sa, pe un stâlp alb, discul de alamă al giruetei semnalează direcția vântului, sugerând un nou corp ceresc suspendat la capătul digului. La lăsarea întunericului, mozaicul pe care se sprijină băncile este iluminat, transformând linia cheiului într-un felinar.

Astfel, departe de a marca o dualitate între modestia vechiului sat de pescar și imaginea sa recentă, de destinație de vacanță cu o popularitate în creștere, proiectul alege să arate felul în care cele două naturi pot coexista. Materialele, culorile și tehnicile puse în operă aparțin istoriei locului, însă limbajul arhitectural este unul contemporan, minimalist. Noul spațiu public păstrează specificul zonei, redându-i, în același timp, unul dintre cele mai frumoase puncte de belvedere asupra inimii satului de pescari.