





Apartamentul este situat în zona Novi Zagreb a capitalei Croației, într-un bloc construit în anii 1960, dezvoltat inițial ca un ansamblu experimental de unități de locuire prefabricate din beton armat, unde pereții funcționează simultan ca partiții și elemente de susținere, iar exteriorul este placat cu panouri metalice ondulate. Noua intervenție abordează caracterul industrial socialist al existentului printr-o lentilă contemporană, îmbrățișând frumusețea și expresivitatea materialelor nefinisate. Betonul, suprafețele metalice și inserțiile de oglindă articulează un spațiu calm, meditativ, în contrast cu agitația și haosul vieții urbane.
Proiectul a pornit de la un gest de o simplitate radicală: îndepărtarea tuturor straturilor de finisaj pentru a scoate la iveală esența spațiului. Complet expusă, structura din beton brut devine, astfel, elementul principal al interiorului.

În ceea ce privește planimetria, apartamentul este organizat ca o unitate de locuit compactă, cuprinzând o zonă de zi cu loc de luat masa, o bucătărie, o baie și un dormitor. Inițial, zona de zi era formată din două încăperi mici, care au fost unite pentru a crea un spațiu unic, mai generos. Întrucât toți pereții sunt realizați din beton armat și au rol structural, această intervenție a necesitat elemente de susținere suplimentare – grinzi și stâlpi din oțel – care au fost, la rândul lor, lăsate intenționat la vedere și integrate în narațiunea spațială.

Paleta de materiale aduce un omagiu istoriei clădirii și originilor sale brutaliste. Pereții, tavanele, pardoselile și deschiderile interioare rămân nefinisate, în starea lor materială autentică. Elementele de mobilier sunt realizate, în mare parte, din oțel și aluminiu, făcând trimitere la fațada metalică a clădirii și la limbajul industrial al proiectului original. O serie de obiecte de designer, amplasate strategic în cadrul interiorului, generează puncte de interes vizual, precum în cazul living-ului, unde fotoliul într-o nuanță discretă de roz devine un accent sculptural pe fundalul neutru.
Sticla și suprafețele reflectorizante joacă un rol esențial în definirea compartimentărilor și a ușilor. Un panou glisant, placat cu oglindă, separă zona de living de bucătărie. Baia, inițial îngustă și întunecoasă, este inundată de lumină naturală prin înlocuirea peretelui plin dinspre dormitor cu sticlă translucidă. Această intervenție amplifică vizual spațiul, creând totodată un fundal stratificat în spatele dressing-ului deschis, unde suprafața de sticlă iluminată devine o sursă de lumină de fundal.
Austeritatea materialelor brute – beton, metal și sticlă – este atenuată prin utilizarea draperiilor, ce înlocuiesc inclusiv fronturile fixe ale depozitărilor. Acestea oferă protecție solară și funcționează ca elemente flexibile de compartimentare, permițând locatarilor să ajusteze gradul de deschidere și intimitate.

Ansamblul astfel conturat este unul profund neconvențional, care pune sub semnul întrebării atât normele consacrate de locuire, cât și abordarea proiectelor de amenajare. Interiorul prinde formă nu prin adăugarea de elemente sau prin decorare, ci prin substracție, „dezbrăcând” spațiul existent până la starea sa brută și oferind, în același timp, toate funcțiunile necesare.





