Pe Marte se vorbește numai despre Pământ

ARHITECTURĂ: Makhno Studio TEXT: Anda Zota FOTO: Makhno Studio

Dacă Plan B – locuirea subterană – devenise pentru biroul Makhno Studio o soluție a crizei pandemice, Plan C propulsează și mai departe ideea locuirii alternative și răspunde, probabil, unei crize climatice care conduce la nevoia de a migra locuirea către tărâmuri marțiene.

Un exercițiu de imaginație și de viziune estetică a unui viitor încă intangibil – aceasta este ideea care a stat la baza conturării unei locuințe pe Marte. Situația sună așa: Planeta Roșie, cum a mai fost numită, este cea mai apropiată de Pământ din punctul de vedere al condițiilor climatice, în comparație cu restul corpurilor din Sistemul Solar. Cu toate astea, presiunea atmosferică este echivalentă escaladării unui munte de trei ori mai înalt ca Everest, unde atmosfera este atât de rarefiată încât pare că lipsește complet oxigenul, iar radiațiile solare active și lipsa gravității îngreunează considerabil ipoteza colonizării. Temperatura, în medie, ajunge la -50°C, iar furtunile de nisip ating o viteză de 100 m/s. Așadar, utilizând principii de terraforming și pornind dintr-un punct ipotetic al unor condiții posibile, Plan C devine o construcție care integrează toate necesitățile umane. Dacă am putea utiliza și procesa resurse actuale ale planetei Marte, dacă am putea manevra tehnologie robotică și dacă am elimina complet radiațiile la sol și am avea, evident, apă, oxigen și hrană, am putea susține coerent ipoteza colonizării – aceasta fiind premisa de la care pornesc arhitecții în exercițiul lor.

Plan C ar putea fi o așezare complet autonomă, care să utilizeze integral tehnologia de printare 3D. S-ar putea construi pe pereții unui crater, spre bază, într-o zonă ferită de radiații, furtuni și chiar de impactul meteoriților. Volumetria are formă de tor, cu pereți multistrat care ajută la menținerea condițiilor optime locuirii. Înăuntrul acestei structuri se dezvoltă o serie de funcțiuni mixte care înglobează zone de zi, zone de noapte, spații comune și, evident, spații tehnice și de cercetare. Estetica, la interior, ar îmbina armonios cele două lumi, în care peisajul deșertic este completat cu zone abundent vegetale, care să asigure conversia dioxidului de carbon și a apei în oxigen.

 

Practic, deși, în esență, rămâne un pur exercițiu estetic, valoarea Plan C constă tocmai în acest element punctat anterior, al nevoii de a readuce într-un spectru familiar chiar și structurile extraterestre. Iar arhitectura, mai mult ca niciodată, începe să vină cu răspunsuri și soluții concrete, care să alinieze cele două lumi și să le transpună într-un dialog subtil. Această tipologie a colonizării, concepută și operată multifuncțional, a evoluat spectaculos în ultimii ani, ajungând la o formulă de o puternică satisfacție estetică. Viața pe Marte promite a fi frumoasă.

În timpul unei acomodări mai lungi pe o planetă străină, una dintre principalele probleme de sănătate mentală este lipsa unei estetici familiare. Oamenii vor să vadă frumusețea din jurul lor, chiar și pe Marte. Echipa a reușit să integreze un spațiu sublim și ergonomic într-un teritoriu ostil precum peisajul marțian. Volodymyr Usov, membru al Academiei Internaționale a Astronauților și director al Agenției Spațiale de Stat a Ucrainei

PROIECT: Plan C; ARHITECTURĂ: Makhno Studio;  ECHIPA: Serhii Makhno, Olexander Makhno, Maryna Hrechko, Danylo Olkhovyk, Olexander Bokhan, Bogdan Agafonov