Mexicul recent. O luxuriantă ruină din viitor: Centrul de Cercetare a Mării Cortez

30 iulie 2024

Mexicul recent. O luxuriantă ruină din viitor: Centrul de Cercetare a Mării Cortez

ARHITECTURĂ: Tatiana Bilbao Estudio TEXT: Iuliana Dumitru FOTO: Tatiana Bilbao Estudio by Tonatiuh Armenta

E anul 2289 și descoperim o misterioasă clădire construită în 2023. Știm că apele mării au înghițit-o în 2100, retrăgându-se apoi în 2227. Și mai știm că, în acea enclavă subacvatică, nenumărate forme de viață au prosperat și o întreagă lume naturală a luat în stăpânire acest spațiu labirintic… Nu e (pur și simplu) un scenariu SF, ci o concretă poveste despre oameni, natură și arhitectură, imaginată de Tatiana Bilbao ESTUDIO în proiectarea Centrului de Cercetare a Mării Cortez, cea mai mare instituție de profil din Mexic și America de Sud.

În 2017, echipa de arhitecți de la Tatiana Bilbao ESTUDIO a fost invitată să proiecteze o clădire multifuncțională, cu înfățișare de acvariu, care să devină o marcă identitară a orașului Mazatlán și a Mării Cortez. Proiectul face parte dintr-un program mai amplu de regenerare urbană, socială și culturală a zonei, servind drept centru educațional și de cercetare pentru una dintre cele mai bogate și mai diverse ecosisteme din lume.

O imagine căreia Tatiana Bilbao îi răspunde prin această clădire – despre care arhitecta spune că se sustrage oricărei tipologii – este o celebră pictură murală a lui Diego Rivera, ce-l înfățișează pe om controlând cu o mașinărie întregul univers. E, desigur, însăși narațiunea (și fantasma) modernității, cea care ne-a adus aici, acum, în acest punct al istoriei, în care puterea tehnologică ne face stăpâni ai lumii. Or, susțin arhitecții, trebuie să ne reamintim constant că nu suntem decât o mică parte din ea.

Cu o astfel de premisă de reflecție și de lucru, ei au propus o clădire ce urmărește două obiective majore: să le transmită vizitatorilor ideea că suntem parte a naturii și să întruchipeze o arhitectură care ne poate ajuta să ne reintegrăm în propriul ecosistem, permițându-ne, ca specie, să rămânem în continuare pe planetă. Concepută ca o ruină (trecută și viitoare în mod simultan) invadată de natură și lăsând în urmă o fereastră către o lume ascunsă – deci către cunoaștere –, construcția evocă prin design amalgamarea mai multor elemente și straturi: marin-terestru, vechi-nou, rece-cald, închis-deschis.

E o clădire care se abate de la orice tipologie prestabilită, o clădire care vorbește despre un timp trecut, dar în viitor. Istoria ei a fost spusă cândva demult – sau poate că tocmai acum începe. Tatiana Bilbao

Întinsă pe o suprafață generoasă de 17 300 mp, clădirea prezintă o structură ortogonală de ziduri din beton pigmentat care integrează o multitudine de spații interioare și funcții (structură, anvelopă, instalații, legătura cu spațiul public). Rețeaua de ziduri se extinde neregulat spre exterior, îmbinându-se geometric și dinamic cu restul peisajului și furnizând totodată stabilitate structurală.

În ce privește organizarea și activitatea derulată, centrul oferă o experiență educațională și de cercetare complexă, ce are în vedere ecosistemele marine și de coastă ale Mării Cortez, inclusiv prin programe de conservare a speciilor endemice. Clădirea, desfășurată pe trei niveluri, dispune așadar de spații extrem de diverse: laboratoare, acvarii de diferite dimensiuni pentru observarea faunei și florei marine locale, zone pentru expoziții temporare, auditoriu, grădină pe acoperiș, săli de studiu și conferințe, zone de relaxare și socializare, facilități și servicii publice, zone administrative. Întreaga experiență de vizitare, atât la interior, cât și la exterior, amintește discret, dar sugestiv că natura trebuie să fie parte din viața noastră și viceversa.

PROIECT: Centrul de Cercetare a Mării Cortez; AMPLASAMENT: Mazatlán, Mexic; SUPRAFAȚA TERENULUI: 26 000 mp; SUPRAFAȚA CONSTRUITĂ DESFĂȘURATĂ: 17 300 mp;ARHITECTURĂ: Tatiana Bilbao Estudio; ECHIPA: Tatiana Bilbao Spamer – șef de proiect; Catia Bilbao, Juan Pablo Benlliure, Alba Cortés, Mariano Castillo, Soledad Rodríguez; DIRECTORI DE PROIECT: Udayan Mazumdar, Alba Cortés; MANAGER DE PROIECT: Alba Cortés; ECHIPA DE DESIGN: Sofía Betancourt, Simona Solórzano, Gonzalo Mauleón, Mónica Lamela, Pavel Manzano, Vania Aldonza Torres, Christian Belmont, Francisco Lozano, Ayesha S. Ghosh, Octavio Herrejón, Cinthya González, Pedro Gaxiola, Emma Woodward, Vittoria Di Giunta, Andrea Celso, Daniela Oria, Renata de Miguel, Fernanda Tovar, Patricio Tejedo, Mariana Martins, Guillermo Barrera, Elsa Ponce, María Escudero, Miriam Hernández, Kerstin Röck, Helene Schauer, Brice Franquesa, Steven Beltrán, Hyeree Kwak, Morgan Tyson, Carlos Baeza; STRUCTURA: SENER; strong>STRUCTURA: Taller de Paisaje Entorno; FINALIZAT: 2023

Articol publicat în igloo #219 / Spațiul sacru contemporan / aprilie – mai 2024

Tag-uri: