Muzica poate schimba vieți, știm asta deja. Ceea ce a reușit însă să facă Gărâna Jazz Festival de 30 de ediții încoace este mult mai complex. Festivalul a transformat Poiana Lupului din Munții Semenic într-un loc emblematic pentru iubitorii de jazz din întreaga lume, influențând și ajutând frumos și comunitatea locală. Multe s-au schimbat din 1997 încoace, iar despre festival, ce reprezintă el pentru comunitate și planuri de viitor, am discutat cu Simona Giura (co-director) al festivalului.

Câteva gânduri despre Gărâna Jazz Festival, după cele 30 de ediții de până acum?

Avem planuri mari pentru următorii 30 de ani și privim ceea ce am construit până acum cu aceeași uimire de la început. La fiecare aniversare importantă, de fapt la ultimele două, în 2016 și 2026, am simțit că trebuie să continuăm, să creștem, păstrând totodată formatul deja consacrat și apreciat de iubitorii festivalului.

Festivalul are un public cu o ureche formată, niște ascultători desăvârșiți, iar asta nu o vedem doar noi, reacțiile artiștilor după concerte sunt incredibile, mulți dintre ei ne vorbesc despre publicul de la Gărâna ca despre acel ingredient secret care face festivalul să fie de neuitat chiar și pentru ei.

Poate că tocmai de aici vine și una dintre cele mai frumoase transformări pe care le-am văzut în timp, faptul că, dincolo de publicul care crește de la an la an și care vine la Gărâna pentru a descoperi această zonă muzicală în continuă mișcare, s-au format în jurul festivalului comunități care ne spun cât de mult a depășit Gărâna granițele unui eveniment de patru zile. Sunt oameni care vin din Portugalia, Polonia, Cehia, Germania, Spania, Serbia, Ungaria și din multe alte țări, unii dintre ei revenind an de an, dar există și o generație nouă, care s-a format chiar în interiorul festivalului, copiii celor care au venit la Gărâna încă din primii ani și care au crescut, literalmente, odată cu festivalul.

Anul acesta ne-au bucurat în mod special reacțiile celor care au venit pentru prima dată, oameni care au descoperit nu doar muzica, ci întregul loc, combinația dintre concerte, natură, posibilitatea de a explora zona și acea formă de deconectare pe care o găsești tot mai greu, dar și întâlnirea cu o comunitate foarte diversă, oameni veniți din domenii profesionale și din locuri foarte diferite, care, pentru patru zile, își lasă în urmă identitățile de zi cu zi și se întâlnesc în fața scenei, ca ascultători, curioși și atenți. Poate că acesta este unul dintre lucrurile care ne emoționează cel mai mult când privim înapoi, faptul că în jurul muzicii s-a format în timp un mod de a fi împreună, iar oameni care poate nu s-ar fi întâlnit niciodată în alte împrejurări ajung să împartă același spațiu, aceleași seri și, uneori, aceleași amintiri.

În acest moment, suntem în pregătiri pentru itinerarea expoziției aniversare Gărâna Jazz 30, care va călători prin țară până la finalul anului, și în plin proces de sortare și arhivare a imaginilor, materialelor video și impresiilor adunate în timpul ediției. A fost o ediție reușită, la care am putut participa și ca spectatori, nu doar ca organizatori, iar asta, pentru noi, a fost ceva inedit, munca din spate lăsând foarte rar loc pentru astfel de momente de respiro. Acum ne concentrăm ca ediția 31 să ne găsească într-un spațiu transformat, pregătit pentru ceea ce va aduce festivalul în următorii ani.

Cum a schimbat și influențează festivalul viața comunității locale?

Cele patru zile de festival au intrat în ritmul de vară al oamenilor din zonă, iar în ultimii 10-15 ani am observat cum perioada festivalului a devenit, pentru întreaga comunitate, unul dintre momentele importante ale sezonului, cu efecte care se văd atât în turism, cât și în economia locală. Gărâna a contribuit, credem, semnificativ la dezvoltarea zonei, nu doar prin numărul mare de oameni care ajung aici în fiecare an, ci și prin identitatea pe care a reușit să o construiască în jurul unui loc care, înainte de festival, era cunoscut de mult mai puțini oameni.

Poate că una dintre cele mai interesante părți ale acestei povești este tocmai faptul că această identitate s-a construit în jurul unei muzici care nu este, în mod evident, una de masă. Jazzul pe care îl aducem la Gărâna este, în multe dintre formele sale, o muzică de nișă, iar faptul că un astfel de festival a ajuns să fie un reper pentru turismul din zonă și să aducă oameni din atât de multe locuri este ceva ce încă ne surprinde. Nu privim asta ca pe un lucru care ni se cuvine în totalitate, ci ca pe rezultatul unei relații construite în timp, între festival, comunitate, artiști și un public care a ales să revină, an după an.

Există, din păcate, și o parte nedorită și încă necizelată ca efect al creșterii zonei, iar asta se poate observa în multe locuri din România. Mulți administratori se comportă ca și cum vizitatorul nu ar avea alte opțiuni și văd cele patru zile de festival ca pe o ocazie de a obține un câștig cât mai mare, iar asta face ca prețurile să ajungă mult peste nivelul condițiilor oferite. Cred că, în felul acesta, se pierde din vedere tocmai lucrul cel mai important: experiența vizitatorului și dorința lui de a reveni în zonă și în afara festivalului. Bineînțeles, există și excepții, oameni extraordinari care fac din experiența turistului ceva cu totul special și care înțeleg că dezvoltarea unei destinații turistice se construiește în timp, nu în patru zile pe an.

Avem uneori tendința de a ne plânge că lucrurile nu funcționează, că publicul nu vine sau că, în afara Gărânei, oamenii nu au suficiente motive să ajungă aici, însă poate că tocmai această situație ar trebui să ne provoace să ne gândim mai serios la ceea ce putem construi noi înșine, în loc să așteptăm ca publicul să apară, să creăm motive pentru care oamenii să vină, să revină și să transforme zona într-o destinație culturală vie pe tot parcursul anului.

Trei locuri din zonă pe care le-ați recomanda cuiva care ajunge aici pentru prima dată:

  1. O vizită, pe jos sau cu bicicleta, în satul Brebu Nou, cu un popas în curtea bisericii romano-catolice din sat. Este un loc care merită descoperit în tihnă.
  2. O vizită în satul Gărâna, cu un popas la Hanul La Răscruce, proaspăt redeschis, continuând apoi traseul pe Drumul Crucii. În ambele sate s-a păstrat, în mare parte, arhitectura veche care le face speciale.
  3. Un traseu cu dificultate scăzută, pe care îl parcurgem an de an încă din anii 1990 și care, de ceva timp, poate fi regăsit și pe harta Via Transilvanica, pe traseul Terra Banatica. Este vorba despre drumul care duce din satul Văliug spre lacul Breazova, prin pădure. Este o excursie de aproximativ 3-4 ore, ideală pentru pasionații de patrimoniu industrial: traseul are tuneluri, canale și un pod extraordinar, toate construite în jurul anilor 1900–1910.

 

Scurt popas pe harta gastronomică – câteva locuri unde se poate mânca bine în timpul festivalului:

Casa Gotschna, deschisă de vineri până duminică în fiecare săptămână. Este o experiență culinară extraordinară și unul dintre locurile pe care le-aș recomanda fără ezitare.

 

Ce ne puteți dezvălui deja despre ediția de anul viitor?

Ediția 31 se va desfășura între 8 și 11 iulie, pe trei scene: Poiana Lupului, Hanul La Răscruce și Biserica din Brebu Nou. Ca și până acum, nu vor lipsi artiștii din zona scandinavă, o prezență devenită în timp aproape o constantă în programul festivalului și cu care publicul nostru are o relație specială, iar la finalul anului vom anunța primul val de artiști și o parte dintre evenimentele dedicate copiilor.

Sperăm, de asemenea, ca anul viitor să putem organiza din nou un concert la Biserica Romano-Catolică din Văliug, unde lucrăm în acest moment la etapa a doua a șantierului de intervenție, împreună cu o parte din echipa Ambulanța pentru Monumente Banat și cu o echipă dedicată din comunitatea locală din Văliug, oameni care ne-au acordat foarte multă încredere și care s-au implicat extraordinar în acest proiect. Pe măsură ce publicul Gărânei s-a diversificat și a crescut, am simțit că este momentul să facem loc și altor forme de întâlnire cu festivalul, fără să pierdem însă echilibrul și atenția pe care le-am acordat întotdeauna muzicii, iar ediția 30 ne-a dat ocazia să încercăm câteva lucruri noi, de la expoziția aniversară și discuțiile GJF: Inspiră, găzduite în curtea bisericii, până la atelierele Jazzino, dedicate celor mai mici dintre spectatorii noștri. Sunt experiențe pe care vrem să le ducem mai departe și să le găsim o formă tot mai bună, mai atractivă pentru public, fără ca ele să devină simple momente din program, ci să rămână legate de ceea ce este Gărâna și de felul în care oamenii trăiesc aceste patru zile.

Traversăm o perioadă în care, în zona festivalurilor, vedem tot mai des aceeași tentație de a prelua formule care funcționează în altă parte, de a adăuga componente care aduc public și de a ajunge, în timp, la evenimente care semănă între ele. Noi nu ne-am dorit niciodată să construim Gărâna după un asemenea tipar, pentru că identitatea festivalului nu a fost desenată pe hârtie și aplicată apoi unui eveniment, ci s-a format organic, în cei 30 de ani, din muzica pe care am ales-o, din locul în care am așezat-o și, mai ales, din oamenii care au venit aici și au rămas. Tocmai de aceea credem că nu avem nevoie să căutăm o rețetă pentru ceea ce avem deja, ci să avem grijă ca această identitate să nu se piardă pe măsură ce festivalul crește. Tot muzica, și mai ales calitatea ei, este cea care credem că ne va chema în fiecare an în Munții Semenic, iar ceea ce ne dorim este să păstrăm vie starea Gărâna Jazz Festival și să o transmitem fiecărui om care ne calcă pragul, pentru că, din momentul în care ai trăit-o cu adevărat, începi să înțelegi de ce te întorci. Despre asta este, până la urmă, Gărâna, un sentiment ce poate fi povestit foarte greu celor care nu au fost aici, dar pe care îl recunoști imediat după ce l-ai trăit.