Expoziția Dan Popescu. De ce expoziția Dan Popescu, în afară de trimiterea la poezia lui Ioan Es. Pop, „popescu. o privire spre viitor…”?

Poezia lui Ioan Es Pop dedicată lui Cristian Popescu este referința la care trimite afișul ce e organizat compozițional ca și cum ar fi un nume de stradă. Dincolo de asta,  în tot demersul de la castel e vorba despre un decupaj pe care-l  fac eu din arta ultimilor 25 de ani. Mi s-a părut onest să-mi asum acest subiectivism. Practic, expoziția are sens însoțită de poveștile mele, am fost acolo cînd multe lucrări au fost făcute sau/și expuse.  Pe de altă parte,  am norocul unui nume  generic, e amuzant că pentru sudul României numele Dan Popescu e un fel de John Doe. Spre exemplu, când trebuie să aleagă un nume pentru a-l pune pe cardurile din afișele publicitare, cea mai importantă bancă românească folosește numele meu.

Cum de a ajuns această plimbare artistică retrospectivă prin diversele etape ale H’art Gallery să își găsească loc la casa Martha Lahovary?

E un fel de squating de lux, Roger Akoury, principalul colecționar român (responsabil și pentru înființarea Muzeului de Artă Recentă) este și acționar la Cambridge School, care a achiziționat castelul. În așteptarea șantierului care va debuta anul ăsta (Cambridge School va face o școală primară acolo), am primit invitația să produc o expoziție. Cum galeria H’art pe care o păstoresc a împlinit 21 de ani, am zis: hai, Popescu, să developăm această experiență într-un spațiu mai generos!  Ajutat de Oana Băndărău,  arhitectă apropiată galeriei  H’art, ne-am luat la trântă cu spațiul care, trebuie spus, era dificil de dominat. E o locuire boierească grandilocventă în care înălțimea e de multe ori  mult prea mare, atipică locuirii contemporane. Cu Oana și cu artiștii galeriei am decis să optăm pentru o soluție de aranjament expozițional à l’ancienne, în termenii de critică estetică i se zice panotare salon francez. A fost o provocare să facem ca toată organizarea să fie palatabilă pentru un gust contemporan.