Dosar #220. MONU: 20 de ani de gândire independentă

12 septembrie 2024

Dosar #220. MONU: 20 de ani de gândire independentă

INTERVIU: Anda Zota TRADUCERE: Anca Rotar FOTO: courtesy of MONU

În urmă cu peste 20 de ani, Bernd Upmeyer înființează o publicație independentă care să-l mențină aproape de subiectele și dezbaterile de care se bucura în anii studenției – în (scurt) timp însă, revista devine, prin conținut coerent și subiecte cu substanță, una dintre cele mai importante publicații despre fenomenele urbane. MONU (Magazine on Urbanism) alătură la fiecare număr urbanismului câte un atribut: Paid Urbanism pentru MONU #1, Greater Urbanism MONU #19, până la numărul curent, New Social Urbanism MONU #36.

Cum ați ajuns să înființați o revistă despre fenomenele urbane? Care a fost, la momentul acela, scopul revistei și care este scopul său acum?

Am înființat MONU acum în jur de 20 de ani cu intenția de a crea o platformă pentru schimbul de idei, pentru gândirea independentă și care să servească drept forum pentru dezbateri. Aceste aspecte m-au entuziasmat la început, și încă mă interesează în ziua de astăzi. Ideea de a crea un forum pentru discuții și procese creative m-a fascinat atât de mult încât mi-am numit și biroul de arhitectură, pe care l-am înființat în Rotterdam la scurt timp după crearea revistei, „BOARD”, acronimul de la „Bureau of Architecture, Research, and Design”. De atunci, biroul, care funcționează, la rândul său, ca o platformă pentru numeroase activități, mă ajută la crearea revistei.

Totul a început sub premisa unor discuții între tine și colegul/colegii tăi de facultate de care te-ai separat (inevitabil) după terminarea studiilor. Practic, MONU a devenit locul vostru de întâlnire. În ce măsură se mai întâmplă asta și azi? Și, având în vedere succesul revistei, cum vă simțiți acum dezbătând subiecte legate de urbanism pe o platformă atât de mare?

Da, încă țin legătura cu mai mulți colegi de la universitate. Mă simt foarte recunoscător că MONU este o publicație apreciată și considerată ca fiind una de succes. Înseamnă mult pentru mine și sunt foarte recunoscător că pot contribui la această revistă, deoarece mă consider mai degrabă un colaborator decât creatorul unic al revistei. Cu siguranță, eu inițiez discuții pe anumite teme, „țin focul aprins” și adun toate materialele într-un layout cât de cât decent, dar fără interesul susținut al unor oameni extrem de creativi, talentați și inteligenți care contribuie, la rândul lor, ar fi greu să-mi imaginez că ar mai exista o revistă.

De ce credeți că fenomenele urbane sunt încă subiecte de nișă? De ce nici arhitecții, nici administrația nu discută sau nu dezbat public subiecte legate de urbanism?

Pentru că fenomenele urbane nu afectează, stimulează și influențează viețile oamenilor la fel de mult ca politica, economia, sportul sau cultura. Dar, dacă fenomenele urbane sunt menționate alături de aceste subiecte de interes general în publicații de tipul ziarelor, pot atinge și ele un public mai larg, încetând a mai fi subiecte de nișă. Aici, în Olanda – dar știu că și în Germania, Belgia și Franța –, problemele de urbanism sunt îndelung discutate și dezbătute public. Am experimentat asta în special în Franța, când am participat împreună cu biroul meu, BOARD, la Atelier International Grand Paris (AIGP), în cadrul căruia se organizau dezbateri publice despre aspectele urbanistice ale Parisului, iar la discuții luau parte mai mult arhitecți, dar și membri ai Ministerului Francez al Culturii.

Ce dificultăți a întâmpinat revista de-a lungul anilor? Cum s-a schimbat ea?

Din moment ce mereu ne-am dorit să rămânem independenți, cele mai mari dificultăți apărute de-a lungul anilor au fost legate de aspectele economice. E grozav că voi considerați MONU ca fiind o revistă mare și de succes, dar asta nu poate fi adevărat decât în legătură cu reputația ei, cu aprecierea de care se bucură și cu sensul ei, nu și în legătură cu circulația și succesul său economic, care, în comparație cu ziare și reviste axate pe teme de interes general, sunt minuscule. Însă, de-a lungul anilor, noi am încercat mereu să nu lăsăm aceste provocări să afecteze calitatea revistei, pe care încercăm constant să o îmbunătățim. Pentru a depăși aceste dificultăți, am fost nevoiți să reducem numărul de ore investite în revistă pentru a avea mai mult timp pentru alte proiecte, mai sustenabile din punct de vedere financiar. Reducerea numărului de apariții la una singură pe an, în loc de două, și faptul că încă tipărim mai mult în alb-negru, sunt și ele legate de aspectul economic.

Oare ideea de revistă (de publicație efemeră, pe care o răsfoiești) este în contradicție cu conținutul și tonul serios al MONU?

Motivele pentru care percepeți MONU ca fiind o publicație serioasă mă interesează și pe mine, ca editor al acestei publicații. Consider că există pe piață publicații mult mai serioase decât MONU, gândiți-vă doar la publicațiile de filozofie sau de știință, care pot fi greu de citit și, prin urmare, inaccesibile chiar și pentru experții din aceste domenii. Prin urmare, nu consider că MONU ar fi în competiție cu alte publicații; mai degrabă, ea vine în completarea unei game largi de forme și tipuri de publicații periodice, pentru a comunica probleme relevante și necesare pentru viață și conviețuire într-o societate din ce în ce mai diversificată.

Care ar fi alte publicații (tipărite) pe care le considerați interesante?

Când eram student la arhitectură, îmi plăcea să citesc reviste despre istoria și teoria arhitecturii, care erau accesibile gratuit în biblioteca universității. Subiectele acoperite de acestea ofereau completarea ideală pentru ceea ce se preda, și mai ales pentru ceea ce nu se preda, la facultate pe vremea aceea. Acum, citesc mai mult ziare, pe de o parte, și cărți, pe de altă parte, în prezent în special despre filozofia vestică și cea estică.

Ce teme plănuiți să investigați în numerele viitoare?

Una dintre temele noastre viitoare va fi legată de conflicte și de impactul lor asupra arhitecturii și orașelor. În prezent, lucrăm la noul număr MONU, axat pe această temă, care va fi publicat anul acesta în octombrie sub titlul „Conflict-driven Urbanism” (Urbanism determinat de conflicte). Am considerat că este necesar să gândim un număr în jurul temei conflictelor, deoarece a devenit foarte clar pentru noi că pandemia, datorită puterii sale de a scoate în evidență marile inegalități economice și sociale din orașele noastre, a declanșat un număr extrem de mare de conflicte, care au culminat în proteste de masă desfășurate în orașe din întreaga lume, așa cum am arătat în MONU #34. Însă astăzi ne este clar că ăsta nu a fost decât începutul problemelor noastre, pentru că tocmai am intrat într-o nouă eră a conflictelor. Și modul în care aceste conflicte aflate în desfășurare afectează orașele și clădirile va fi elaborat în curând în MONU #37.