Explorarea României în căutare de locuri de tihnă și colțuri mai puțin știute ne oferă prilejul în acest capitol, datorită Hunedoarei, să descoperim și emblematicele biserici de piatră din Țara Hațegului. Considerate unele dintre cele mai importante monumente medievale conservate pe teritoriul nostru, biserici precum cele din Strei, Ostrov, Densuș sau Sântămărie-Orlea sunt prezențe semețe și adesea misterioase grație poveștilor care ne-au parvenit în legătură cu originea și ctitorirea lor. Ne vom opri, mai întâi, la cea din urmă menționată, Biserica din Sântămărie-Orlea.

 

Biserica din Sântămărie-Orlea își datorează numele hramului Sfintei Marii și dealului Orlea, care domină regiunea. Ea și-a schimbat de câteva ori destinul de la finalul secolului al XIII-lea – când se consideră că fost ridicată de către cnezii din familia Cândea (Kendeffy) –, trecând de la ritul catolic la cel actual, reformat (calvin). Turnul său cu ferestre înguste domină micul platou de la marginea satului, situându-se în apropierea Castelului Kendeffy. În afară de turnul amintit, biserica este alcătuită dintr-o navă tăvănită și un altar dreptunghiular boltit în cruce pe ogive.

Ca stil, combină elemente romanice și gotice, iar pictura interioară este pe cât de surprinzătoare pe atât de valoroasă, fiind realizată în trei perioade diferite. Primele picturi interioare, bogate în simbolistică par a data încă din secolul al XIII-lea. Cel de-al doilea „strat” este legat de destinul unui pictor peregrin din
sud-vestul peninsulei Balcanice (secolul al XIV-lea), iar cel mai recent set de picturi aparține perioadei lui Iancu de Hunedoara, când apar și modificări structurale.

Fiind una dintre cele mai vechi biserici de piatră din zonă, Biserica din Sântămărie-Orlea este, desigur, și prilej de povești care se întind până la momentul prezenței romane pe aceste meleaguri, având în vedere construcția sa pe un vechi castru roman.

Una dintre legende este legată de îngroparea în fundație a unui cocoș de aur, iar secrete par a se afla și în subteran, care nu este accesibil marelui public. O poveste săpată în piatră care merită nu numai să fie aflată, ci, mai ales, vizitată.