Cea mai importantă transformare a avut loc în spațiul fostei mănăstiri, spațiu care acum găzduiește evenimente de mare anvergură. Elementul principal al reformei a fost acoperișul – o închidere din anii 1980, în formă de piramidă cu panouri acrilice, care nu corespundea cerințelor de securitate la incendiu și de izolare termică și fonică. Soluția adoptată de RISCO constă într-un sistem de ferme dispuse ortogonal care formează un set de „faguri” luminați prin luminatoare. Noile luminatoare oferă izolare termică și fonică din exterior și se deschid mecanic în caz de incendiu. „Fagurii” au fost îmbrăcați cu material fonoabsorbant eficient, care a sporit considerabil confortul interior și calitatea sunetului, iar tubulatura de aer condiționat a fost dispusă la periferia acestei structuri. Din punct de vedere estetic, noul tavan folosește un puternic limbaj contemporan prin contrastul  pe care tencuiala albă a acestuia îl face cu planurile verticale, din piatră, aducând un plus de valoare spațiului.