Revista Accattone. Colaj de arhitecturi emergente

17 iunie 2024

Revista Accattone. Colaj de arhitecturi emergente

TEXT: igloo FOTO: courtesy of Accattone

Având sediul redacțional în Bruxelles, revista Accattone explorează practici minore din artă și arhitectură. Titlul, împrumutat de la filmul de debut al controversatului regizor italian Pier Paolo Pasolini, înseamnă „vagabond” sau „hoț”, și reprezintă o aluzie autoironică la modul de operare al publicației – căutarea de „comori ascunse” arhitecturale și, apoi, aducerea lor la un loc, într-un colaj de contribuții ce reflectă perspective complementare asupra realității înconjurătoare, istoriei și reprezentării.

În cadrul peisajului actual al publicațiilor non-comerciale, originalitatea Accattone rezidă în atenția deosebită acordată componentei vizuale, precum și în armonia dintre metodele de cercetare, practicile editoriale și conținut. Prezentând practici arhitecturale emergente dintr-o perspectivă iconografică, Accattone abordează în mod critic două aspecte fundamentale ale gândirii și practicii arhitecturale și artistice: documentul de lucru și statutul schimbător al imaginii.

Periodic autopublicat și nesubvenționat, Accattone a apărut pentru prima dată în martie 2014, la inițiativa a doi arhitecți, Sophie Dars și Carlo Menon și doi designeri grafici, Ismaël Bennani și Orfée Grandhomme. De atunci, aparițiile revistei au fost neregulate – inițial anuale (cu un număr special adițional în 2015), apoi la distanță de câțiva ani, cu trei ani între numărul curent (numărul 8) și precedentul. În 2019, micii echipe redacționale i s-a alăturat și arhitectul Galaad Van Daele. De-a lungul celor 10 ani de existență de până acum, Accattone a devenit o publicație recunoscută pe plan internațional, atât în mediul profesional, cât și în cel academic, fiind recompensată în cadrul Bienalei de la Veneția, al primei ediții a Index Architecture Book Fair din Ciudad de Mexico și al CCA Montréal.

Revenind la numărul curent al revistei, acesta abordează o temă amplu discutată în prezent, mai precis nevoia de a renunța la obiceiurile, produsele și procesele societății de consum, care nu mai pot fi susținute în contextul actual dar care, în ciuda acestui fapt, continuă a fi propagate. Tema este abordată din perspectiva construcțiilor, a evoluției și transformării lor în timp, a flexibilității funcționale și a know-how-ului tehnologic. Printre autorii textelor și arhitecții proiectelor prezentate se numără Clément Hébert, Élodie Degavre, participanții la expoziția High Tech Low Tech (ce a avut loc anul acesta în cadrul EPFL Lausanne), DSCTHK (Jérôme André & Thibaut Blondiau), Oliver Burch, Kosmos, Fuminori Nousaku & Mio Tsuneyama, Antoine Angeard & Lise Duchamp, Lars Lerup, Pierre Leguillon.

Tema reprezintă o continuare logică a celor anterioare. Astfel, Accattone #7, din mai 2021, primul număr apărut după perioada de lockdown, a abordat ideea de domesticitate în aer liber și ospitalitate a teritoriului, prezentând atât proiecte de arhitectură (contemporane și istorice), cât și exerciții de gândire, ce propun modele de locuire alternativă. Din numele incluse aici amintim pe Costantino Nivola, SNCDA, Piovenefabi, Osamu Ishiyama și Kenji Kawai.

De altfel, redefinirea relației dintre teritoriu, natură și comunitățile locale reprezintă o preocupare mai veche pentru Accattone, ea constituind tema numărului 6, apărut în septembrie 2019, unde a fost abordată din perspectiva schimbărilor climatice. Printre arhitecții publicați în acest număr se regăsesc Go Hasegawa, Sanaa, Junya Ishigami + associates, Sandra Bartoli & Silvan Linden (AG) sau Piet Oudolf.